încă un an, un alt set de nominalizați la Oscar. Și ca în fiecare an, mă străduiesc din nou să judec care dintre nominalizații pentru cel mai bun scenariu adaptat este cel mai adevărat pentru materialul sursă. Nu fac asta dintr-un sens pe care adaptarea cea mai fidelă îl face pentru cel mai bun film., Dimpotrivă, găsesc că cele mai adevărate adaptări rareori sunt nominalizate pentru ceva, deoarece recunoașterea a ceea ce funcționează pe film, spre deosebire de ceea ce funcționează pe pagină sau pe scenă este în centrul oricărei adaptări bune, deci, desigur, vor exista diferențe transformative în orice adaptare bună. De fapt, veți găsi același lucru este valabil și pentru candidații din acest an, pentru că chiar și cele mai fidele adaptări enumerate mai jos iau unele libertăți pentru a crea o experiență cu totul unică. Așadar, fără alte detalii, iată clasamentul pentru cele mai bune adaptări dintre candidații la scenariu adaptat.,
Joker
Joker este o problematică plus față de această listă, nu pentru conținutul său (deși am putea vorbi cu siguranță despre asta altă zi), dar pentru că nu este de fapt o adaptare a unui pre-existente poveste. Nu există o poveste Batman pe care Joker urmărește să o redefinească sau să o redezvolteze. În ceea ce privește structura narativă, Joker este mult mai aproape de Taxi Driver și Regele comediei, dar este mai mult omagiu decât remake., Cel mai apropiat Joker vine să imite orice Batman sursă de material este de a lua tonal elemente de Alan Moore e Killing Joke, care are o poveste de origine pentru Joker, care este ea însăși discutabilă în canonicitate, dar este acceptat pe scară largă ca un posibil început pentru Prințul Clovn al Crimei. Dar chiar dacă luăm acest lucru pentru a fi textul sursă, nu există multe asemănări între povești, altele decât premisa că Joker a fost un comedian luptă., Estetica perioadei este diferită, detaliile coborârii lui Joker în nebunie sunt diferite, iar numele Arthur Fleck nu apare nicăieri în comic. Dincolo de a fi despre bărbați patetici care sunt transformați de ghinionul vieții lor, Joker și gluma uciderii sunt la fel de diferite, dar asta este încă la fel de aproape ca filmul lui Todd Phillips ajunge să fie o adevărată adaptare.,
Cei Doi Papi
Pentru a apela Anthony McCarten scenariul lui pentru Cei Doi Papi o adaptare a lui Anthony McCarten e non-ficțiune carte Papa este aproape o absurditate completă. Din câte îmi dau seama, cele două lucrări au fost scrise concomitent, iar conținutul cărții sunt doar concluziile formatate ale cercetării lui McCarten efectuate pentru a elabora scenariul. Mai mult, cele două lucrări sunt șocant de disparate una de cealaltă în ceea ce privește conținutul., Cartea este o abordare holistică istoria Papii Benedict și Francisc, inclusiv demisia lui Benedict și Francisc reformator învățăturile în contradicție a lui Benedict ortodoxie, dar niciodată aluzie la întâlnire a minților că filmul postulează ca sa centrală vanitate. Filmul face un punct de a descrie Francis ca în continuitate cu papalitatea lui Benedict, în ciuda diferențelor lor politice, dar cartea descrie relația lor este iubitoare în mod public, dar în liniște contradictorie., Filmul este o transformare radicală de istorie descriu două eronate încă simpatic indivizi într-o bun-simt poveste de liberali și conservatori găsi o cale de mijloc, astfel încât e o minune că cele două lucrări au fost scrise de același om în același an. Cu excepția cazului în cartea intenționat lăsat evenimentele descrise în film, aceste evenimente sunt în întregime suppositional și nu se bazează pe evenimente reale, dar oricum, face două lucrări în întregime distincte, astfel încât să facă filmul este o adaptare ridicol.,
Jojo Iepure
Jojo Iepure este un fascinant adaptarea Christine Leumens’ roman de plasare în Cuști Cer, pentru ca se pare ca Taika Waititi optat pentru a crea povestea pe care el a dorit el a citit în loc de poveste, el a renuntat lectură la jumătatea drumului., Scenariul se abate de la prima jumătate a cărții într-un număr extrem de mare de moduri, mai ales în modul în care Johannes vine să fie desfigurat, utilizarea de porecla „Jojo,” extremitatea de Johannes leziuni, faptul că Jojo nu de vârstă în film, în timp ce cartea urmează băiat la maturitate, și, cel mai grăitor, includerea de Hitler ca un prieten imaginar. Tonurile celor două lucrări sunt complet diferite, deoarece cartea lui Leumens este în mare parte lipsită de umor și relativ fără speranță în modul în care descrie creșterea lui Johannes în a fi om., Acest lucru este cel mai bine arătat de ceea ce Waititi a lăsat din comicul său să ia materialul. Jojo Rabbit se termină cu aliații câștigând războiul împotriva Germaniei, Jojo mințind-o pe Elsa ascunsă despre o victorie germană, iar Elsa descoperind imediat că aceasta este o minciună, dar această minciună se întâmplă mult mai devreme în carte, iar Elsa nu își descoperă imediat falsitatea. De fapt, întreaga A doua jumătate a cărții este despre Johannes care a mințit-o pe Elsa despre o lume a supremației germane, deoarece nu mai are familie, resurse sau putere politică, cu excepția celor pe care le exercită asupra acestei femei evreiești pe care o ține captivă., Este o poveste întunecată și deprimantă despre modul în care ideologia nazistă a deformat și a distrus un băiat, astfel încât să nu se poată maturiza pe deplin într-un adult responsabil capabil de iubire. Asta e un strigăt departe de ceea ce în cele din urmă a devenit Jojo Iepure, dar încă mai pot vedea oasele de Leumens’ povestea în satiric grăsime de Waititi reimaginare.
Mic de Femei
Greta Gerwig de adaptare a Femeilor este o recreere fidelă de Louisa May Alcott-i roman original, dar diferă în unele destul de drastice moduri pentru scopul de licență creative., Cea mai evidentă este folosirea de către Gerwig a povestirii anacronice, sărind între trecut și prezent pentru a evidenția paralele care au fost prezente în romanul original și în alte adaptări, dar aici subliniind acele momente mai degrabă decât lăsând acea disecție în întregime privitorului. Acest lucru trage, fără îndoială, o greutate dramatică din unele evenimente ulterioare din narațiune, dar ne oferă, de asemenea, o empatie mai mare pentru Amy March, sora cea mai puțin preferată a multor cititori din martie și acum favorita multor cinefili., Cea mai mare schimbare narativă este însă până la sfârșit, care se joacă cu ideea că Jo March este autorul versiunii in-univers A Little Women și a inclus finalul original al lui Alcott ca un cip de negociere cu editorul ei. În evenimentele reale ale acestei versiuni, Jo sfârșește fără copii și necăsătorită, dar mulțumită că și-a publicat lucrarea., Este de fapt un pic genial de scamatorie din partea lui Gerwig pentru a face atât ei și finaluri Alcott oarecum canon dintr-un anumit punct de vedere, dar chiar dacă acceptăm că versiunea lui Gerwig de final Real Jo este mai aproape de ceea ce Alcott ar fi dorit inițial să fie publicat, această interpretare încă nu este în întregime fidelă textului original.,
Irlandezul
Cel mai interesant lucru despre Steven Zaillian scenariul lui de Irlandez, ca o adaptare, este faptul că este foarte aproape de Charles Brandt-am Auzit de Vopsea Case în termeni de evenimente și structura, ca atât de film și carte de povesti evenimentele de Frank Sheeran e viața ca omul l-a descris Brandt, în întregime cu crezare precizia de Sheeran contul lui, indiferent dacă ceva din ce spune el ar putea fi verificate., Deși anumite detalii de Sheeran creanțe au fost lăsate afară, mai ales implicarea lui cu asasinarea lui JFK și, mai important, un meci de box, susține că a avut-o cu un cangur, detalii despre implicarea lui Jimmy Hoffa și eventuala asasinare sunt în mare măsură identice. Ceea ce îl face pe irlandez diferit, totuși, este în ceea ce adaugă. I Heard You Paint Houses se concentrează în primul rând pe interpretarea lui Sheeran asupra propriei sale vieți, dar filmul lui Scorsese îndepărtează orice sentiment de distracție și stă cu un regret profund care nu pătrunde în Cartea lui Brandt., În cazul în care cartea este povestea unei vieți trăite, filmul este povestea unei vieți irosite, în cele din urmă venind peste ca mai tragic pentru beat-uri se subliniază. Relativ, este probabil cea mai fidelă adaptare nominalizată în acest an, dar se îndepărtează de intenția inițială a rolului lui Sheeran de povestitor în moduri fascinante.