într-o zi în 1855, un băiat cunoscut de istorie doar ca W. C. B. sa îmbolnăvit. Mama lui l-a găsit suferind de febră, chinuit de dureri de corp și obosit. Îngrijorată de aceste simptome, ea a trimis pentru medicul local, care a sosit la scurt timp mai târziu cu un borcan care conține niște creaturi viu colorate, subțiri. Mama a ridicat un oftat de ușurare; ajutorul a sosit sub forma unei lipitoare.
mai mult de 50 de ani mai târziu W. C. B., a trimis o scrisoare la populare note de serie britanice și întrebări despre amintirile sale din copilărie de a fi „leeched” în mod regulat. Sângeții au fost plasați ” în interiorul nărilor, în interiorul buzei inferioare, pe piept și pe lateral, uneori cu patru la un moment dat.”Astfel de experiențe din copilărie nu au fost neobișnuite. De la sfârșitul secolului al 18-lea prin secolul al 19-lea o nebunie pentru leeching cuprins Europa și America de Nord și a dus la colectarea, comerțul, și utilizarea de milioane de lipitori în fiecare an. Relația dintre oameni și leacul medicinal are totuși o istorie mult mai profundă.,cu mii de ani în urmă, medicii au început să exploateze natura vampirică a acestor rude delicate ale râme, transformându-le într-un dispozitiv medical important care a devenit parte a unei tradiții de lungă durată a sângerării. Utilizarea animalelor a ajuns în Europa în Evul Mediu prin traducerea textelor medicale din lumea greacă veche și islamică timpurie. În secolul al XIX-lea, medicii europeni s-au bazat pe aceste texte pentru îndrumare în echilibrarea celor patru umori ale corpului.
lipitoare.,jpg
Ilustrare de umoristului francez Pierre Boaistuau colecție de ciudățenii, Histoires prodigieuses, care include povestea unui rotund rege care a încercat să-i scoată de grăsime cu lipitori. Boaistuau a prezentat acest manuscris Reginei Elisabeta I în 1560.Wellcome Collection
Bloodletting a fost gândit pentru a ajuta la echilibrarea umorilor și a fost un tratament comun pentru o varietate de boli; a fost folosit chiar și ca o preventivă generală., Credința în meritele sângerării a crescut mai puternic în secolele 18 și 19, pe măsură ce teoriile nou apărute ale bolii au extins aplicarea practicii la aproape fiecare boală.cu toate acestea, sângerarea cu lipitori a fost „supărătoare și incertă”, potrivit manualului de Medicină Internă al lui William Buchan. A fost dificil să se măsoare cât de mult sânge a fost luat, iar sângele a continuat adesea să curgă după ce lipitoarea a fost îndepărtată. Edițiile timpurii ale cărții lui Buchan, publicată pentru prima dată în 1769, au fost, în general, respingătoare de lipitori., Cu toate acestea, la începutul secolului al XIX-lea, Biblia lui Buchan de îngrijire a sănătății împingea cu nerăbdare lipitori pentru tot felul de probleme. Ai febră? Încearcă lipitori. Te deranjează dintele? Încearcă lipitori. Însărcinată? Palmă pe câteva lipitori. Hemoroizii te-au doborât? Ai ghicit, ia-ți niște lipitori. De ce utilizarea lipitorilor medicinali a crescut în popularitate la începutul secolului al XIX-lea, după mii de ani de joc doar un rol modest? Răspunsul implică teoria medicală, tranzițiile pe piață, acvacultura și apariția unui comerț internațional cu produse farmaceutice., cel puțin o parte din popularitatea lipitorilor în această perioadă poate fi urmărită la teoriile lui François-Joseph-Victor Broussais, un medic francez care credea că sănătatea și boala există la capetele opuse ale unui continuum. Broussais a crezut că atunci când procesele fiziologice normale se înrăutățesc, inflamația se oprește, ceea ce, la rândul său, produce boală. Iritarea în tractul gastro-intestinal, a susținut Broussais, duce la inflamații care ar putea provoca boli oriunde în organism., Dacă toate bolile provin din aceeași sursă, a motivat el, toate tratamentele ar putea fi modelate pe aceeași terapie: curgerea sângelui, de preferință cu lipitori.
leechbroussaisportrait.jpg
portret (ca. 1817) al doctorului și prozelitistului francez François-Joseph-Victor Broussais, de litograful Nicolas-Eustache Maurin.,Broussais a fost medicul șef al Spitalului Militar Val-de-Grâce din Paris și a tratat tifosul, dizenteria și enterita soldaților în același mod—cu lipitori. Sub Broussais standardul de îngrijire a solicitat aplicarea a 30 de lipitori fiecărui pacient nou, indiferent de diagnostic.această extindere a sângerării pentru a trata răniții și foarte bolnavi a fost un fenomen nou. Au existat mult timp obiecții cu privire la pierderea de sânge prin lancet, un proces adesea traumatic, dureros., În schimb, mulți dintre adepții lui Broussais au venit să vadă lipitoare ca oferind un kinder, o abordare blanda, care induce o „stare de relaxare a sistemului nervos de energie ale corpului”, potrivit chirurg Britanic Rees Preț, autor al Unui Tratat despre Utilitatea Sangui-Aspirație sau Lipitoare Sângerare (1822). Leechul medicinal a deschis, de asemenea, noi locuri de tratament. După cum a aflat mai târziu W. C. B., lipitorii ar putea accesa zone greu accesibile și sensibile, cum ar fi interiorul urechilor, nasului, gurii și alte spații și mai intime.
leechbroussaiscartoon.,jpg
– O familie franceză de satiră desene animate—unul din multele de acest fel—descrie Broussais cerând o asistentă să sângereze un obosit pacientul în continuare.modelul de sănătate și boală al lui Broussais a făcut apel la public: a fost ușor de înțeles, s-a încadrat în idei de lungă durată despre beneficiile scurgerii de sânge și a oferit un tratament simplu și accesibil sub formă de leech. Nebunia leech s-a răspândit rapid și în curând a depășit granițele Parisului și Franței., Condus în mare parte de Broussais e nevoie de o aprovizionare constantă de lipitori pentru spital, o profitabile transnaționale industria înflorit, furnizarea de venituri pentru lipitoare colecționari și fermieri, importatorii și exportatorii, farmacii, șarlatani, și negustorii.
transatlantic infatuarea cu umila lipitoare vărsat peste în modă și cultură ale timpului, inspirate poezii, lipitoare în formă de modele de broderie pe rochii, și ornate lipitoare borcane care împodobea windows și contoare de spițerii și mantelpieces de bine-to-face., Borcane mari, albe, cu ornamente albastre și aurii erau atât de comune, își amintea W. C. B., încât puteau fi „văzute pe tejghea fiecărui farmacist.”
Sânge
în Timp ce Victorian burghezia poate fi lustruit poetic despre lipitoare medicamentos, oferta a fost o afacere murdară, afacere dificil, unul care depindea de accesul la scădere zone umede și este necesar un dispuși furnizare de muncitori pentru a acționa ca atrage și colecționari.unul dintre cele mai vechi conturi de colectare leech vine de la costumul de Yorkshire, o colecție de printuri colorate publicate în 1814., O imagine bucolică, intitulată Leech Finders, descrie trei femei care trec printr-un iaz puțin adânc. O femeie pune o lipitoare într-un butoi mic legănat în brațul ei, în timp ce în fundal un alt ocazional deține un băț lung pentru a se amestecă lipitori din ascunzătorile lor superficiale. O a treia femeie se relaxează pe mal, cu picioarele atârnând în apă.dar descrierea pastorală a căutătorilor de lipitori contrazice amploarea comerțului cu lipitori în această perioadă. La înălțimea nebuniei, Franța a importat doar 33 de milioane de lipitori într-un singur an. Cu toate acestea, cererea a depășit cu mult oferta., Overharvesting a fost o problemă, dar așa a fost drenaj și dezvoltarea terenurilor pentru agricultură, care a redus habitatul lipitori. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, lipitorii medicinali erau aproape dispăruți în multe țări, inclusiv Irlanda, Anglia, țara Galilor și Olanda. Ca răspuns, țările au început să cultive lipitori și să le importe pe cele sălbatice din locuri cât mai îndepărtate ca Rusia, Ungaria și Imperiul Otoman.
lipitori.,jpg
Lipitoare Telemetri, din colectia de imprimare de Costume de Yorkshire (1814), de artist George Walker și gravori și Robert Daniel Havell.pe măsură ce populațiile sălbatice au scăzut, eforturile de recoltare a lipitorilor locali au devenit mai disperate. Scena capturată de căutătorii de lipitori a fost în contrast marcat cu modul în care colecționarii de lipitori au fost arătați doar câteva decenii mai târziu., Într-un articol din franceză medicale publicarea Gazette des Hopitaux, autorul descrie un singur, om palid colectarea de lipitori, menționând „lui trist aspect, lui hollow ochii lui livid, buzele lui singular gesturi.”Ar fi de înțeles, adaugă autorul,” să-l ia pentru un maniac.”Poet englez William Wordsworth a capturat o imagine similară de dispariție lipitoare colector:
El a spus, că în aceste ape el a venit
Pentru a aduna lipitori, fiind bătrân și sărac:
ocuparea forței de Muncă periculoase și obositor!,
și a avut multe greutăți de îndurat:
De la iaz la iaz a cutreierat, de la moor la moor;
locuință, cu ajutorul bun al lui Dumnezeu, prin alegere sau șansă;
și în acest fel a câștigat o întreținere cinstită.
atunci Când naratorul se întreabă în continuare, omul se plânge diminuarea numărului de sălbatic lipitori:
„după ce ne-am putea întâlni cu ei pe fiecare parte;
Dar ei au rătăcit timp de degradare lentă;
și Totuși am perseverat, și pentru a găsi-le pe unde se poate.,”
creșterea de lipitoare ferme condus ultima dintre aceste figuri obsedante din peisaj ca mai intensă practici de reproducere a luat în stăpânire. Un raport din perioada a raportat că un crescător de lipitori ” care are patru hectare de mlaștini, conduce în ele în fiecare an în sus de 200 de vaci și multe zeci de măgari pentru hrănirea a 800.000 de lipitori.”Au trecut câteva decenii până când bucăți de ficat și plase mari au înlocuit complet picioarele goale ale țărănimii și ale animalelor lor când a venit timpul să recolteze creaturile.,cu toate acestea, aceste operațiuni mari au creat aproape la fel de multe probleme pe care și-au propus să le rezolve. Piscinele supraaglomerate și slab oxigenate au favorizat bolile, au împiedicat reproducerea și au atras prădătorii. Într-un incident deosebit de devastator, o turmă de rațe migratoare a distrus stocul unei ferme de 20.000 de lipitori într-o singură zi. Tratatele se plângeau adesea că lipitorii nu aveau voie să se reproducă în captivitate; lipsa de cunoștințe despre ciclul lor de viață a lăsat chiar și cei mai devotați păstrători de lipitori să-și zgârie capul., Ca urmare, susținerea practicii de lipitori se bazează pe menținerea în viață și sănătoasă a transporturilor mari de lipitori importați.
teoriile pentru creșterea longevității lipitorilor au abundat. În dispensarul American, de exemplu, farmaciștii sunt creditați să observe că adăugarea de fier în apa în care trăia o lipitoare „a împiedicat-o să devină putredă și a făcut ca schimbarea să fie inutilă pentru perioade mai lungi.”
Doctor și naturalist James R., Johnson a avut mare grijă în colectarea de informații pentru Tratatul său despre Lipitoare Medicamentos (1816), în care el a susținut că lipitoare de sănătate necesare schimbări regulate de apa si acces la un strat inferior acoperit în ceea ce el a numit „gazon” sau „Marsh Cal-Coada.”Acesta din urmă a fost crucial pentru a da o lipitoare „gata mijloace de disencumbering sine” de balele înveliș exterior, care, dacă nu în mod regulat razuit, ar putea „da naștere la boli” printre animale.,păstrarea lipitorilor a ajuns să se bazeze pe un sistem de cunoștințe și expertiză artizanală în care păstrătorii au recreat cât mai aproape posibil habitatele naturale ale lipitorilor. Mulți pacienți, totuși, au aruncat lipitori „folosiți” înapoi în cel mai apropiat șanț local sau căi navigabile. Această practică de utilizare și pierdere ar fi putut salva populațiile native de la dispariție în întregime, deși astăzi ele rămân în pericol în mai multe țări europene.cel mai tulburător pentru medici, lipitorii aveau nevoie doar de o masă o dată la șase luni., Acest fapt, combinat cu pericole de lipitoare păstrarea, condus de inventatori pentru a dezvolta mecanice înlocuitori care ar putea imita creatura este capacitatea de a elimina sângele ușor și să fie manipulate cu un control mai mare. Primul astfel de dispozitiv este adesea creditat medicului francez Jean-Baptiste Sarlandière, care în 1817 a introdus o lipitoare mecanică formată din pompe, supape și atașamente de perforare., Un model cilindric mai simplu și mult mai popular inventat câteva decenii mai târziu de un alt francez, Charles Louis Heurteloup, a constat doar din două părți, prima făcând o incizie mică, circulară, iar a doua suge o uncie de sânge. Trei caracteristici făcut mecanice lipitori mai atrăgătoare pentru practicieni: să nu se îmbolnăvească sau să moară, ei au avut întotdeauna loc pentru mai mult sânge, și erau mult mai ușor de transportat.
leechheurteloupmechanical.,jpg
Un mecanic lipitoare kit, conceput de Charles Louis Heurteloup, include un scarificator pentru a străpunge pielea și o pompă pentru a trage de sânge (ca. 1850–1900).în timp ce holera sa răspândit în Europa și America de Nord în anii 1830, Broussais, medicul francez și booster-ul de sânge, a făcut lipitori ca cel mai potrivit răspuns la epidemie, iar utilizarea lor a atins punctul culminant., Dar lipitori s-au dovedit nici un meci pentru holera de moarte, iar în terapia leech urma a început un declin lung.până la sfârșitul secolului al 19-lea, majoritatea medicilor europeni s-au abătut de la folosirea lipitorilor, deși medicii americani, mai fracturați în disciplină decât omologii lor europeni, au continuat să se bazeze pe aprovizionarea aparent nesfârșită a creaturilor din America de Nord. Ei bine, în anii 1900, borcanele de lipitori puteau fi găsite în baruri și frizerii americane, unde au fost administrate ca prim ajutor sau pentru a trata un ochi umflat sau înnegrit., Acestea au rămas o parte a medicinei populare în unele comunități din Statele Unite și Europa până în prezent.
leechjar.jpg
un borcan de lipitoare din faianță din Statele Unite (ca. 1950). Chiar și după ce leeching s-au retras din medicina de masă, practica a supraviețuit ca un remediu popular.
Institutul de Istorie științifică
totuși, în ultimii 50 de ani, leech-ul și-a croit drumul înapoi în medicina de masă., Începând cu anii 1950, chirurgii au dezvoltat tehnici pentru a reconecta capilarele minuscule și delicate ale corpului, reatașând membrele tăiate și chiar degetele, degetele de la picioare și urechile. Din păcate, tendința sângelui de a se coagula și de a se strânge în jurul locului de reatașare a blocat adesea procesul de vindecare al organismului. Atunci medicii s-au întors din nou la vechiul lor prieten.
în 1985 terapia cu leech a câștigat impuls după ce un caz deosebit de convingător a făcut titluri. Un chirurg plastic American pe nume Joseph Upton a tratat un copil de cinci ani a cărui ureche a fost mușcată de un câine., Urechile sunt notoriu dificil de reatașat, deoarece se bazează pe conexiuni capilare mici. În acest caz, urechea reatașată a început să eșueze și se pare că copilul o va pierde în întregime. Upton și-a amintit că a citit despre chirurgii care au folosit lipitori pentru microchirurgii și au decis să comande unele dintre creaturi. Leechingul a funcționat, iar urechea copilului a fost salvată, marcând cea de-a doua reatașare cu succes a urechii efectuată până în acel moment.în aceste zile, lipitorii medicinali sunt din ce în ce mai solicitați., În 2004, FDA a aprobat utilizarea lipitorilor medicinali în chirurgia reconstructivă și plastică. Prin scurgerea sângelui care s-a adunat, acest „dispozitiv” stimulează și încurajează fluxul de sânge în țesuturile deteriorate și reatașate. Unii medici prescriu acum lipitori pentru o serie de alte afecțiuni, inclusiv vene varicoase, neuropatie, artere blocate și chiar osteoartrită.
leechearsurgery.jpg
Chirurgul Joseph Upton puncte la cinci ani Tip Condelli este reatașat ureche, în septembrie 1985., Upton a folosit lipitori pentru a facilita fluxul de sânge și pentru a preveni eșecul grefei.
AP Photo/Mark Lennihan
dar ce face lipitorii atât de eficienți? Se reduce la saliva. Saliva Leech conține o substanță chimică numită hirudină, un anticoagulant natural. În secolul al 19-lea Broussais a crezut că leeching, prin reducerea inflamației în tractul gastro-intestinal, tratate cele mai multe boli. După cum se dovedește, avea dreptate—cel puțin despre puterile antiinflamatorii ale leechului., Susținătorii de astăzi ai leechului medicinal indică, de asemenea, anticoagulantele din saliva leechului, dar adaugă că inflamația este redusă doar în jurul mușcăturii. După cum a spus Ronnie Shammas, rezident în chirurgie la Centrul Medical al Universității Duke, „în timp ce diluanții sângelui ar putea atinge un obiectiv similar, rezultatul ar fi mult mai puțin localizat” și astfel mai puțin sigur pentru un pacient.popularitatea nouă a lipitorilor a reînviat agricultura de lipitori, acum o parte mică, dar profitabilă a industriei farmaceutice moderne., În țara Galilor, o dată o sursă bogată de lipitori medicinale sălbatice, compania Biopharm Swansea conduce singura operațiune de aprovizionare cu lipitori din lume. Crescut de „tehnicieni de creștere a lipitorilor”, această nouă generație de lipitori medicinali trăiește în rezervoare atent monitorizate, de înaltă tehnologie și mese pe cârnați plini de sânge. Recolta anuală de 60.000 de lipitori, totuși, pălește în comparație cu sutele de milioane colectate și folosite de-a lungul secolului al XIX-lea.