Da, Președintele John Fitzgerald Kennedy a stat de Perete în Berlinul de Vest în această zi, în anul 1963 și a rostit un discurs care a inclus linie Ich bin ein Berliner. Nu, nu a spus nimic despre gogoși.,deși Kennedy era „notoriu legat de limbi străine”, scrie Thomas Putnam pentru The Atlantic, el a înțeles perfect ceea ce spunea în timpul unei vizite de stat în Berlinul de Vest. Interpretul său, un vorbitor nativ de germană, i-a dat replica într-un discurs de epocă. Din păcate, acest discurs este amintit pentru o alunecare imaginată a limbii.
a fost un moment aproape nescris în retorica Americană. Inițial, Kennedy a fost dat un discurs pentru această ocazie, dar Putnam scrie că el a simțit că a fost wishy-washy și conciliator la sovietici., Deși războiul rece a atins punctul culminant și Berlinul de Vest–susținut ca un „far de speranță” în mijlocul Germaniei de Est controlate de sovietici-a fost un potențial punct de aprindere, el a decis să adauge propriile sale atingeri la discursul pregătit.în cele din urmă, discursul rostit de Kennedy a plecat de la scenariul său scris în trei sferturi din liniile sale, potrivit profesorului German Jürgen Eichhoff., Linia pe care trebuia să o transmită era „așa că permiteți–mi să vă rog… să vă ridicați ochii dincolo de pericolul de astăzi spre speranțele de mâine–dincolo de libertatea acestui oraș Berlin până la înaintarea libertății de pretutindeni–dincolo de zid până în ziua păcii cu justiția-dincolo de voi înșivă pentru întreaga omenire.”
În schimb, el a ales să traducă o temă a democrației globale într-un mod mai direct, scrie Putnam, ascultând înapoi democrația romană. Cuvintele sale: „acum două mii de ani, cea mai mândră laudă a fost” Civis Romanus sum .”Astăzi, în lumea libertății, cea mai mândră laudă este” Ich bin ein Berliner.,”
s-a întors la declarație pentru a încheia discursul: „toți oamenii liberi, oriunde ar trăi, sunt cetățeni ai Berlinului și, prin urmare, ca om liber, Mă mândresc cu cuvintele Ich bin ein Berliner.”
Nimeni nu a râs când a spus acest lucru, ca New York Times ar eronat raportul de douăzeci și cinci de ani mai târziu., „Situația era prea tensionată pentru ca berlinezii să fie amuzați”, a scris Eichhoff în retragerea sa din 1993 a incidentului. „Mai mult…” Ich bin ein Berliner” nu este doar corect, ci singurul mod corect de a exprima în Germană ceea ce președintele intenționa să spună”, a scris el.deși este adevărat că un berlinez este un cuvânt pentru gogoasa jeleu, nu este un termen care a fost folosit în zona din jurul Berlinului, care a preferat Cuvântul Pfannkucken.
concepția greșită ar putea avea origini într-un roman de spionaj din 1983., „A doua zi după ce președintele Kennedy și-a făcut celebra proclamație, caricaturiștii din Berlin au avut o zi de câmp cu gogoși vorbitoare”, spune un personaj. Nu s-a întâmplat. Știri false.dar a primit prima mare expunere în 1988, a scris Eichhoff. În primul rând, un scriitor de scrisori către Newsweek a citat povestea în numărul din ianuarie. Apoi, în aprilie, un scriitor editorial în vârstă de 75 de ani, pe nume William J. Miller, a luat-o și a fugit cu ea în The Times. Articolul său a fost intitulat ” Sunt o gogoașă plină de jeleu.”Legenda urbană a persistat de atunci.,mai degrabă decât să exprime platitudini generale despre binele democrației și impactul său potențial asupra lumii, Kennedy a ales să adopte o poziție agresivă într-un oraș care a fost violent divizat de Războiul Rece. El a prezentat o retorică magistrală care este amintită astăzi în numele pieței unde a ținut discursul, care a fost redenumit John F. Kennedy Platz.